Firmă, freelancer sau angajat: cine îți face site-ul

Pe scurt: cine îți răspunde peste opt luni

Toate trei variantele pot construi un site bun. Diferența apare mai târziu: când ceva se strică, când vrei o modificare, când omul care a făcut treaba nu mai e disponibil.

Alege în funcție de asta, nu de prețul din ofertă.

Cele trei variante, cinstit

Freelancerul e de obicei mai ieftin și mai rapid pe proiecte mici și clare. Vorbești direct cu cel care face treaba, fără intermediari. Riscul: e o singură persoană. Dacă se îmbolnăvește, își schimbă meseria sau pur și simplu nu mai răspunde, rămâi cu un site pe care nimeni nu îl cunoaște.

Firma costă mai mult și are mai multă birocrație, dar are continuitate. Dacă omul care a construit pleacă, altcineva preia. Riscul: poți ajunge să vorbești cu un om de vânzări care promite ce nu poate livra echipa, sau să fii proiectul mic dintre proiectele mari.

Angajatul are sens de la un anumit volum în sus: dacă ai nevoie de cineva care lucrează la sistemele tale în fiecare săptămână, tot anul. Sub acel prag e cea mai scumpă variantă, pentru că plătești disponibilitate, nu lucru.

Pentru un site de prezentare făcut o dată la trei ani, angajatul aproape niciodată nu se justifică.

Ce verifici înainte să discutați despre bani

1. Două site-uri făcute de el, încă online. Nu capturi de ecran dintr-un portofoliu. Adrese reale, pe care le deschizi tu, de pe telefon. Un portofoliu plin de site-uri care nu mai există spune ceva.

2. Dacă a mai lucrat cu ceva asemănător. Nu identic, asemănător ca tip de problemă. Cine a făcut zece site-uri de prezentare știe unde se împotmolesc.

3. Cine lucrează efectiv. La firmă: cine e omul, nu cine e echipa. Dacă răspunsul e vag, prețul nu mai contează.

Zece întrebări la prima discuție

Astea separă un furnizor pregătit de unul care improvizează. Pune-le oricui, inclusiv nouă.

1. Pe numele cui va fi domeniul?
2. Ale cui sunt conturile de găzduire și de unelte?
3. Dacă plec la alt furnizor, primesc codul și baza de date?
4. Cine scrie textele și de unde vin fotografiile?
5. Câte runde de observații sunt incluse și ce înseamnă o rundă?
6. Ce plătesc lunar sau anual după livrare, ca listă separată?
7. Dacă nu plătesc mentenanța, site-ul rămâne online?
8. Cât durează, și ce anume ar putea să întârzie proiectul?
9. Ce se întâmplă dacă în timpul proiectului îmi schimb cerințele?
10. Îmi puteți da un client cu care să vorbesc?

Răspunsurile corecte la primele trei sunt „al tău”, „ale tale” și „da”. La noi asa e, iar întrebările astea le poți întoarce împotriva noastră oricând.

Semnale de alarmă

• Preț dat înainte să te întrebe ce trebuie să facă site-ul. A vândut altceva, nu ce ai tu nevoie.
• „Prima poziție în Google.” Nimeni nu poate promite asta. Cine o promite, ori nu știe, ori mizează pe faptul că tu nu știi.
• Ezitare la întrebarea despre domeniu. Singurul motiv să nu fie pe numele tău e ca tu să nu poți pleca.
• „SEO inclus”, fără nicio explicație despre ce înseamnă.
• Nu îți spune niciodată că ceva nu e o idee bună. Un furnizor care aprobă tot nu te sfătuiește, îți ia comanda.
• Comunicare doar prin mesaje scurte, fără nimic scris. Când apare o neînțelegere, nu există la ce te întoarce.

Ce trebuie scris în contract

• ce intră și, mai important, ce nu intră;
• câte runde de observații și ce e o rundă;
• termene pentru amândouă părțile, nu doar pentru furnizor;
• ce plătești după livrare, ca linii separate;
• pe numele cui stau domeniul, găzduirea și conturile;
• ce primești dacă pleci: codul și baza de date;
• cine poate face modificări după livrare și dacă trebuie să treci prin ei.

Ultimul e cel pe care îl uită toată lumea și care doare cel mai des: un site pe care nu poți schimba singur un preț sau un program de funcționare e o dependență, nu un activ.

Cum arată un proiect condus corect

Primești o structură scrisă înainte de design. Primești un termen și pentru partea ta, nu doar pentru a lor. Vezi ceva funcțional la mijloc, nu doar la final. Observațiile se strâng în liste, nu în mesaje răzlețe. La predare ți se arată cum schimbi singur un text.

Dacă lipsesc trei din cinci, proiectul o să meargă mai greu decât scrie în ofertă.

Ce se schimbă când ceri o automatizare, nu un site

Un site e un obiect: se livrează, se predă, e gata. O automatizare e un proces care rulează în continuare, cu costuri lunare la furnizorii pe care îi folosește și cu lucruri care se pot strica singure când se schimbă ceva în afara ta.

Deci întrebările se mută: cine răspunde când se oprește, în cât timp, și cum îmi dau seama că s-a oprit? Dacă furnizorul nu are un răspuns clar la ultima, nu ai automatizare, ai o construcție care merge până nu mai merge.

Când nu ai nevoie de niciun furnizor

Dacă îți trebuie o pagină cu program, adresă și un buton de telefon, o faci singur pe un constructor cu abonament, într-o după-amiază. Un furnizor onest îți spune asta, chiar dacă pierde comanda.

Pe scurt

• Întrebarea e cine îți răspunde peste opt luni, nu cine construiește azi.
• Verifică două site-uri încă online și cine lucrează efectiv, înainte de preț.
• Primele trei întrebări: domeniul, conturile, codul. Răspunsurile corecte sunt „al tău”, „ale tale”, „da”.
• Un furnizor care nu te contrazice niciodată nu te sfătuiește.
• La automatizări, întrebarea decisivă e cum afli că s-a oprit.

Prețul îl facem pe proiect, după cât e de lucru si după cât valorează pentru afacerea ta. Îl calculăm împreună în prima discuție, cu cifrele tale. Hai să vorbim 30 de minute.

Întrebări frecvente